Noah … inca o zi interesanta din viata lui piry …
Inca o zi in care din nou mi-am dovedit ca totusi am dreptate si ca ar trebui sa nu ma mai indoiesc de propriile simturi.
M-am trezit frumos la 6 dimineata, am bagat o pastila de stomacel (care imi reduce acidul gastric … a lot actually), m-am imbracat si am iesit prin ploaia racoritoare sa ajung unde trebuia sa ajung.
Am stat pe acolo 2 ore degeaba, evident, dupa care a venit Tariceanu (prim-ministrul nostru penal) si m-a enervat si m-am dus spre casa (cu o mica pauza pe la un biliard, simteam nevoia sa lovesc ceva).
Pe drum, in tramvai, s-a urcat o baba. Asta trebuie sa se intample macar odata pe zi, o baba care sa iasa in evidenta.
Evident ca orice alta batranica, la urcarea scarilor se vaieta. Genul “uf, au …” … dupa care a scos o scuza (nu ca alte babe nesimtie care zic “uf … aoleu …”) … anume ca are piciorul rupt …
Mkay … trece pe langa mine injurandu-ma in gand ca “de ce nu te ridici baiete de pe scaun” si se aseaza pe scaunul din fata mea (care evident era liber) … din nou suspinand tare.
Se trezeste dupa vreo doua statii ca intreaba alta baba un tanar (babele ori sunt chioare, ori nu stiu sa citeasca … eu zic ca nu stiu sa citeasca) ce tramvai e …
Cand aude ca nu e tramvaiul care trebuie … dintr-o data baba cu ciolanul rupt intra in panica, sare ca arsa de pe scaun si sare pe usa peste niste copii care tocmai urcau … tipand ca o descreierata de parca ar fi sfarsitul lumii …
Fiind la prima usa, a auzit-o si conductorul, care si-a dat perdeaua aia intr-o parte sa se uite care urla, si cand a vazut-o a izbucnit in ras odata cu restul tramvaiului …
S-au inchis usile si tramvaiul a plecat …
M-am uitat atent la baba dupa ce a inceput sa se miste tramvaiul … si m-am umplut de tristete. Batranica incepuse sa planga. Mi-a amintit de bunica mea … si mi-am dat seama ca a fost gresit sa consider faza amuzanta. Ba chiar regret enorm intr-un fel faza … cand stiu ca puteam sa fac ceva in legatura cu asta …
Dar … in acelasi timp … e cam vina ei ca nu s-a uitat la numarul tramvaiului …
Circula doar doua tramvaie pe linia aia … unul cu doua cifre si unul cu o singura cifra … ea trebuia sa-l ia pe ala cu doua cifre …
Deci intr-un fel a meritat-o … ideea e ca nu trebuia sa intre aiurea in panica … ce se intampla ? Mergea o statie in plus, intreba pe cineva cum ajunge inapoi si lua tramvaiul bun.
Asta ar fi partea psihica care nu o duce bine azi.
Cea fizica este legata de noile pastilute de care vorbeam in posturile trecute.
Sunt pastilute care inlatura acidul din stomacel …
Eu sunt obisnuit sa mananc mult, desi in ultima vreme am cam renuntat la chestia asta …
Deci stomacul meu dizolva mult … eh … acum se pare ca nu mai poate sa dizolve mare lucru deci am stari de greata si dureri de cap …
But hey … macar nu ma doare stomacul.
Sper ca o sa ma simt mai bine in curand …
–The Pirahna (aka Piry)
