Bethesda este firma cunoscuta pentru succese ca seria The Elder Scrolls (dintre care Morrowind si Oblivion sunt jocuri premiate la greu) si pentru stilul lor relativ sanatos de a face jocuri … mai exact creeaza lumi intregi, foarte detaliate si au acel dar de a transmite sentimentul ala de dependenta pe care il ofera gameplay-ul unui joc.
Pe langa Elder Scrolls mai au in portofoliu alte jocuri superbe, inclusiv seria Star Trek, dar printre ele se numara un joc care iese un pic din “standardul” lor … anume Call of Cthulhu:Dark Corners of the Earth.
Este un FPS horror (my favorite type of fps) combinat cu un adventure (detective style) combinat cu grafica exceptionala si feeling-ul creat de cei de la Headfirst Productions … deci un joc perfect !
Jocul se bazeaza pe scrierile lui H. P. Lovecraft din 1926 … si actiunea se desfasoara tot cam in aceeasi perioada. As vorbi si de celelalte jocuri legate de Cthulhu, care tot apar de vreo 2 decenii, dar cred ca e mai bine sa ma rezum la asta.
Cthulhu erau niste creaturi care aratau ca o combinatie intre dragoni, caracatite si oameni, niste creaturi care aveau aripi, gheare imense atasate unui corp gigantic si inspaimantator (credeti-ma la partea cu inspaimantator).
Aratau cam asa :

Numele asta il mai intalnim si pe la diferite formatii in numele melodiilor (Metallica - The Call of Ktulu, Cradle of filth - Cthulhu Dawn, Samael - Rite of Cthulhu) dar probabil nu-i pasa nimanui.
Sa revenim la joc.
Fiind un joc horror, m-am decis sa incep sa-l joc pe la ora 22, cu lumina stinsa, castile pe urechi si ochii atintiti adanc in monitor.
Am facut dublu click, mi-am ales o rezolutie mai micuta ca totusi e joc din 2006, a pornit …
Am vazut “genericul”, apoi m-am uitat la intro (care era o mare intunecata si niste text scris cu piciorul care facea un fade in … text care zicea (rezumatul lui piry) ca horrorul adevarat este cel care iti da cosmaruri), apoi am vazut meniul (care din nefericire l-am si auzit si mi s-a cam sculat parul in cap) …
Butoanele si in general totul prin jocul asta se misca ca la nebuni. Ma refer la psihoze si tipul asta de nebunie.
In fine, am facut click pe start game si … mi-a iesit din joc.
Am tras un pumn in masa, am mai intrat odata, din nou acelasi lucru.
Am cautat un patch, n-am gasit nimic, m-am lasat pagubas, m-am dat cu capul de un perete si m-a plesnit o idee (probabil de pe tencuiala) …
Am bagat ultimele drivere pentru placa mea video de acum 4 ani, dx 9.0, reboot si i-am mai dat drumu odata.
A mers.
Si a inceput dracia … si inca nu m-am prins nici acum cum a inceput.
Stiu doar ca joc rolul unui detectiv, care cu nu stiu cati ani in urma a fost chemat de politisti la o casa pentru a investiga ceva legat de tipii nebuni de acolo care imi strigau numele.
Bun, am ajuns acolo … dupa cateva secunde au inceput aia din casa sa traga cu arma in politai …
Politaii urlau la mine sa intru in casa, se auzeau pusti peste tot si vedeam cum sangereaza politistul de langa mine …
M-am speriat si mi-am condus personajul pana in casa …
Casa foarte detaliata fiind m-a facut sa ma uit la fiecare carticica, fiecare ornament, fiecare bucata de colt negru pe care nu-l vedeam ca jocul e asa de inchis la culoare …
Am adunat eu niste chei pe acolo, am urcat la etaj (tremurand cu mouse-ul in mana), pana la urma am descuiat usile care trebuiau descuiate.
Am gasit drogati morti. Multi. Cu tot cu arsenalul de muste, sange de langa ei.
Ce e cu adevarat misto la jocul asta este realismul.
Caracterul meu cand a vazut cadavrele alea, a inceput sa tremure, sa-si piarda constiinta … aproape sa innebuneasca (cand innebuneste apare o faza in care e la nebuni (cu gandaci, viermi, muste, intuneric, sange … pfai) dupa care isi revine) …
Imaginea incepe sa se clatine si sa isi piarda claritatea … caracterul nu mai raspunde bine la comenzi … destul cat sa intri in panica si tu.
Revenind. M-am mai plimbat pe acolo (terifiat desigur) …
Am gasit un tip cu o pusca pe geam … s-a oprit si a zis nu stiu ce si a murit in fata mea.
Am gasit o trapa intr-o biblioteca din casa, de unde se auzeau niste tipete de fomeie (si eu repede, sa salvez dama in pericol, poate poate apuc si eu o bucatica de fundulet de tipa din 1920) …
Am coborat pe niste scari mai groaznice decat in cosmarurile mele (dar acum le am in minte deci am evoluat), probabil cea mai lunga coborare pe scari din viata mea de gamer … si am ajuns intr-un subsol unde erau niste aparate mai putin umane cu niste cristale de energie. Fericit ca am dat peste niste alien artefacts … hai sa ma joc cu ele putin
.
Le-am fatait eu pe acolo, speriat putin de intuneric si de faptul ca ar putea sa-mi cada ceva in cap (vreun mini-demon sau un paianjen urias, sau o tarfa moarta) si am reusit sa deschid nu stiu ce portal … din care evident a iesit un Cthulhu d-ala (desi am aflat mai tarziu ca ala era) si mi-a tras un cap in gura (sau m-a imobilizat intr-un fel mai horrific) si am avut amnezie 5-6 ani si am fost internat la nebuni.
Sincer, eu acum fac haz de necaz … faceam pe mine de frica (la propriu … am fost de 4-5 ori pana la baie in primele 60 de minute de joc) …
Nu cred ca mai exista vreun joc care sa te omoare de nervi (de teama) atat de grav cum o face acesta … cel putin eu nu am intalnit inca unul la fel de groaznic si de brutal.
Te face sa te simti ca si cum esti in joc, te face sa te temi, te face sa iti fie frica sa intorci mouse-ul ca sa te uiti in cealalta directie … te face sa nu mai stii pe ce apesi.
Printre elementele interesante ale acestui joc se mai numara si faza cu damage-ul.
In joc caracterul tau daca se raneste si nu are grija de rana la timp, poate sa faca infectie si sa moara.
Poate sa schioapete, poate sa fie ametit rau, poate sa nu mai auda !, poate sa nu mai fie in stare sa tina arma …
Heh, arma ? Mai mult de jumatate din timp nu ai arma. Jocul se bazeaza mai mult pe stealth, ca in Thief.
Evident eu cum nu sunt un mare fan al “statului la panda pana trece ala mare si rau”, am gasit o pusca pe acolo si am facut ravagii. Problema e ca in extraterestrii aia (demonii aia, whatever) nu merge sa tragi, si daca tragi nu se intampla oricum nimic (haha.). Aia trebuie omorati inteligent.
Sunt faze in joc de actiune. Pura actiune. Faze in care esti trezit din somn de oameni (urati, rai, parca-s posedati) care vor sa te omoare … in care tot ecranul se misca aiurea si tu trebuie sa nimeresti sa deschizi inchizatoarea de la usa, apoi sa inchizi usa in spatele tau si sa o incui, sa deschizi alta si sa o inchizi, apoi sa muti un dulap in dreptul usii ca sa nu intre aia repede peste tine si sa ai destul timp sa sari pe geam ca sa alergi in continuare de indivizii din cladirea cealalta care trag in tine cu pusca. Faze care te tin pe jar cateva minute, care te baga in disperare ca nu stii pe unde sa mai scapi si ce sa mai faci.
E super ca apuci sa cunosti o groaza de personaje pe parcursul jocului, o groaza de informatii despre locatiile in care mergi, si chiar faci cunostiinta cu J.E. Hoover, directorul FBI, care omoara tot in cale. Ca personaje feminine … avem o mama-werewolf care isi omoara fiica draguta si un pic chioamba din cauza ta (boule), avem o tipa superba (pfai ce sani si ce cur si ce voce) care nu vrea sa vorbeasca cu tine si totusi o face (atractia asta), iubita nu stiu cui … si multe altele pe care nu le-am intalnit inca, dar o sa o fac. Poti sa vorbesti cu toate, poti sa folosesti item-uri pe fiecare, obtii hint-uri, obtii povesti, obtii informatii de care nu esti deloc interesat si ocazional niste premonitii (in forma horror).
Apuci sa spargi seifuri, sa te cateri prin guri de ventilatie, sa sari de pe cladiri, sa te plimbi cu camionul, sa fii lovit de o mama-werewolf si sa citesti diverse scrisori/carti legate de miticele creaturi Cthulhu.
Este un joc minunat, care te tine lipit de scaun, taste si mouse pana ti se face rau (care o sa fie destul de curand, trust me). Iti injecteaza o dorinta arzatoare sa vezi continuarea, sa gasesti urmatorul indiciu, sa continui sa joci, sa duci la sfarsit misterul.
Va las sa va faceti si singuri o parere, ca poate a mea e prea buna … dar din cate stiu sunt un tip destul de realist si foarte foarte critic … si la acest joc nu prea am ce sa critic (faptul ca e prea brutal e chiar bine) si are multe plusuri pentru ca imi merge super bine (fara bug-uri, fara faze incetinite aiurea, fara texturi imbecile) pe un calculator foarte slab.
Cred ca inca n-am ajuns la fazele interesante ale jocului, dar pot sa spun ca sunt foarte captivat de el si d-abia astept sa continui povestea.
Fiindca acest post este super-lung, o sa adaug poze in alt post (putin mai incolo) …
S-ar putea sa nu iasa chiar bine, ca jocul e foarte intunecat.
–The Pirahna (aka Piry)