Dupa o discutie cu cineva asta seara …. mi-am dat seama ca totusi chiar sunt sarac.
Si acum serios … sa o iau in ordine.
In primul rand, sa incep cu fostele mele iubite.
Toate (TOATE) aveau casa aranjata, aveau conditii de trai, aveau parinti (sau parinte) care erau interesati sa traiasca cat de bine se poate si sa le ofere fiicelor lor acelasi tip de viata.
Curat prin casa, hainele la locul lor, obiecte ornamentale, oglinzi, gresie, termopane … majoritatea aveau aceste minunatii.
Sa nu mai mentionez de tv mare, calculator de 3 ori mai puternic si mai scump ca al meu, aer conditionat, bucatarie moderna, baie moderna, paturi noi (mhm), birouri … ma rog, tot ce ai nevoie ca sa traiesti fara sa te enervezi si fara sa simti ca ai fi in ghetou.
Eu nu am asa ceva, si din cate se pare locuind cu parintii mei n-o sa am vreodata asa ceva.
Sa continuam la persoane pe care le cunosc, de sex feminin sau nu …
Din nou, chiar daca nu au toate facilitatile de mai sus, tot au frumos in apartament / casa, tot au parinti care au grija sa aiba un trai decent, un salariu cat mai mare … etc.
Unii au si masina, altii au si tot felul de echipamente de la parinti (laptopuri, software, placi video, hdd-uri, tv-uri, sisteme audio, de toate) …
Eu nu.
Ar mai fi categoria super-bogat, la care ii mentionez pe columbeni, prigoana, becali si minunatii astia.
Dar la aia sincer nu ma simt inferior. Deja la ei s-a instalat superficialitatea.
Ok, daca ar fi sa fac un clasament al … hai sa zicem bogatiei oamenilor pe care-i cunosc si a familiei mele …
de la 1 la 10, 10 fiind columbeanu, 0 fiind aurolacul de pe strada care n-are casa …
Familia mea (cu tot cu mine) ar fi pe la … 2.
Parintii mei nu ezita sa-mi aminteasca de fiecare data cand reprosez ca suntem saraci lipiti ca sunt altii si mai rau ca noi.
Mkay, sunt de acord … daca ei mai stiu pe cineva care o duce mai prost (cu datorii and shit) ok … inseamna ca aia se situeaza pe nivelul 1.
Dar toti ceilalti oameni pe care ii cunosc, mai fitosi sau mai putin fitosi (deobicei mai putin fitosi) sunt de la 4 in sus (hai pana pe la 8-9) … ceea ce ma face sa ma simt inferior. Singura chestie care ma face sa ma simt putin mai bine este faptul ca ei nu simt nevoia sa urce mult mai sus (sau nu simt deloc nevoia sa urce), si oricum mult mai sus nu e asa o mare diferenta de calitate si de trai, in timp ce eu am o nevoie constanta de mai mult, de calitate … sincer eu vreau sa ajung pana pe la 5-6 si sa ma opresc, ca e de ajuns. Nu vreau sa am vreodata o avere ca a lui Jiji sau ceva de genul asta.
Un apartament, o masina, o familie, un salariu decent sa ii intretin si firma mea cu ajutorul careia sa-i intretin pe altii (jobs). Asta e tot.
In locul in care traiesc momentan nu am cum sa evoluez, sunt tinut de maini, picioare si de creier.
Singura mea sansa sa fac ce as vrea sa fac cu viata asta imbecila e sa imi iau propriul spatiu.
Dar evident, si aici sunt multe multe probleme.
Ca idee, oamenilor, tot respectul pentru cei care stiu sa ma faca sa nu ma simt inferior si care nu sufera de ei cand au mai mult, care sunt cu capul pe pamant …
Si cam toti pe care-i cunosc sunt asa deci probabil sunt un tip norocos nu ?
In fine, urati-mi noroc … si cine doreste sa faca donatii sa ma anunte.
De azi vreau mai mult, mult mai mult, intentionez sa ma ambitionez mai mult, mult mai mult, sa cheltui mai putin si sa investesc mai mult in mine si in planurile mele.
Sa incep sa cumpar chestii pentru apartamentul asta mic si amarat si sa le iau la mine acasa cand plec ?
(frigider, birou, termopane)
Ca sa-mi imbunatatesc putin modul de a trai …
Old post -> More
–The Pirahna (aka Piry)