I dunno …
Sunt prost. Sunt prost oare ?
Sau imi place sa ma chinui …
Se pare ca daca iubesti ceva foarte mult, iti e din ce in ce mai greu sa …. sa orice.
Deciziile nu mai sunt logice, gandirea e incetosata.
Sa luam de exemplu calculatorul meu …
Era si el nou la vremea lui, dar s-a invechit. Nici nu se compara cu chestiile din ziua de azi …
Nici nu se compara cu cele de acum 2-3 ani.
Merge incet, nu porneste, se incinge ca dracu, primeste bluescreen-uri multe, se blocheaza aiurea, are fixuri (nu i-a placut vreodata tastatura pe usb), practic nu sunt foarte productiv pe el …
Si totusi in 6 ani de zile m-am atasat de el … e o parte din mine, e o chestie de care am nevoie, un lucru foarte important din viata mea. Si da, e un morman de metal.
Se pare ca aceeasi problema o am si in relatii.
Cand vad ca nu merge, in loc sa renunt stiind ca nu e deloc usor sa faci lucrurile sa mearga (deci mai bine cauti ceva gata functional), eu ma ambitionez si continui … sperand sa fie bine.
Si intotdeauna pare sa fie din ce in ce mai bine … pana dau peste o pietricica in drum de care ma lovesc cu capul si dintr-o data ceata din fata ochilor dispare si vad lucrurile clar … atat de clar ca doare.
Ce naiba ar trebui sa fac ?
Teoretic trebuia la prima greseala sa zic “pa”. Dar oricine merita o a doua sansa nu ?
Si daca o merita pe a doua probabil o merita si pe a treia … daca tot i-am dat doua sanse inseamna ca totusi vreau sa mearga treaba. Si tot asa …
Deci aparent greseala tot a mea a fost ca n-am facut ce trebuia sa fac. Sau … gresesc ?
Oare asta e bine sa fac ? Nu stiu … cine stie ?
“Time will tell” … cine a zis asta e un cretin. Timpul nu stie sa spuna nimic. Timpul doar iti ofera ocazia sa iti cunosti mai bine partenera. Dar daca in timp nu reusesti sa o cunosti ?
E timp pierdut degeaba ? Tot greseala e nu ?
Dar daca o sa capete destula incredere incat sa se deschida ? Merita asteptarea ?
Daca nu merita ?
Mai zicea cineva ca inveti din propriile greseli. Eu nu vreau o relatie ca sa invat. Nu ma intereseaza sa mai invat ceva …
Vreau o relatie ca sa nu fiu singur, sa am pe cineva, sa am grija de cineva, sa aiba cineva grija de mine …
Sa fie o persoana care sa fie separata de categoria “people”, deasupra tuturor, prioritara, importanta, necesara, alaturi.
Si totul suna asa de simplu … 
Well it’s not. Nu e usor sa fii alaturi de cineva, mai ales cand nu o cunosti cum trebuie (mai mult sau mai putin din cauza ta).Nu e usor sa ii oferi prioritate si importanta, sa lasi balta munca, prietenii, familia, pisoiul, banii, planurile doar ca sa ajungi sa o tii in brate ca e trista. Nu e usor sa o pui deasupra tuturor cand nu iti ofera asa multe, dar tie ti se par enormitati. Nu e usor sa-ti fie dor de ea dar sa stii ca ea are pareri diferite si nu crede in aceleasi lucruri.
I’m confused, very confused.
Cine esti ?
Yep, i freaked out. Si nu a fost de la alea, ci de la comentarii …
Chiar nu a fost corect fata de mine … 
But hey, cand iubesti pe cineva trebuie sa induri si mici secrete, minciunici si alte problemute pe care le afli dupa cateva luni, cativa ani, cateva decenii sau niciodata.
Asa ca baieti, sfatul lui Piry, don’t fall in love.
Nici de femei, nici de barbati, nici de masina, nici de calculator. Inevitabil o sa fiti raniti.
Cheers. And i’m sorry. I guess i care too much.
–The Pirahna (aka Piry)